Buna dimineata...

Abia m-am ridicat din pat, cu ochii ciudati de om buimac, imi iau cafeaua si tigara (mancarea de dimineata) si incep sa verific statusul blogurilor pe care le am in lista celor interesante... Bineinteles ca fara muzica de dimineata nu merge, dar de data asta las player-ul pentru blogul Florinei (si bine fac). Descopar o piesa superba pentru care-i multumesc, care ma trezeste incet-incet si ma transforma intr-un copil cu zambet tamp. Iubesc diminetile astea....

Indiferent de genul muzical preferat, exista piese care intotdeauna te vor face sa zambesti, iar pe mine astfel de muzica ma face sa-mi pierd mintile. Sa fiu un drogat care rade ca prostul uitand pentru o secunda de toate problemele pe care le am pe cap, si sa ma cred mai puternic decat oricine....

Sunt un visator si nu sunt putini cei care stiu chestia asta. Nu poti sa-mi faci nimic; indiferent de job-ul la cravata intotdeauna va exista momentul de nebunie in care cravata se desface brusc iar camasa este sfasiata de dorinta eliberarii. Intotdeauna vor fi momente in care voi fugi de unul singur la mare doar ca sa vad rasaritul chiar daca ma astepta 200KM inapoi la Bucuresti, pe care voi fi obligat sa-i parcurg cu 180km/h doar ca sa ajung la sedinta de servici.

Da-o incolo de amenda, doar de-aia trag: ca sa imi permit sa fac chestia asta... Nici varianta unui posibil accident nu ma poate linistii atata timp cat stiu ca pot sa circul cu 30 la ora si sa intre un dobitoc de "albanez" (AB) care si-a luat carnetul (numai el stie cum).

Lasati-ma sa uit ca ma doare! Lasati-ma sa uit de singuratatea aglomeratiei permanente! Lasati-ma sa iubesc ploaia ca si marea! Lasati-ma sa traiesc... (va "urla")