Filozofie...

Acum o saptamana vorbeam cu doua studente la filozofie si le-am intrebat: "pentru ce faceti voi facultetea asta? la ce te ajuta?" Raspunsul a fost ciudat si nu stiu daca sa-l iau in ras, in serios sau in discutie.

"Inveti cum sa pui intrebarea DE CE?, nu SA PUI ci CUM SA PUI?"
"Bine, si la ce ajuta? ce poti face cu facultatea asta?"
"La nimic in afara de faptul ca acumulezi cunostinte"...

Si discutia contiua asa inca doua ore. Si totusi am ramas nelamurit. Merg la o facultate sa invat cum au filozofat altii si ca ar trebui sa fac si eu la fel?
De ce sa nu filozofez in absurdul meu?
De ce sa nu aberez in stilul meu?
Multi m-ar acuza acum pentru ca am spus "abera". Nu e nevoie, stiu ca marea majoritate nu sunt aberatii, ci cuvinte despre lucruri sau intamplari puse intr-un mod in care altii nu s-ar fi gandit si atunci spunem "bah ce dreptare are...". Asta chiar mi se pare absurd! Adica sa vina cineva si sa spuna un lucru care era din-ainte asa si sa i se spuna ca are dreptate pentru ca pur si simplu a spus-o intr-un mod filozofic.
Dar cu faptele cum ramane? Cu pescarul simplu care munceste de dimineata pana seara sa aduca painea pe masa cum ramane?
Nu ramane... El nu e filozof; e u biet pescar. Da dar un pescar care stie la ce fel de paste sa dea, unde sa dea, si cu ce sa dea, si cand sa dea etc.
Mai departe?
De ce marii filozofi trebuie apreciati atat daca definitia din DEX ramane aceeasi: "FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr-un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă."

" Ştiinţă...re interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale" adica ce? Hai sa vorbim despre realitate? viata? etc.? Si cu ce ma ajuta asta?